Tot mai des auzim aceste două cuvinte împreună. Majoritatea oamenilor se cred îndreptăţiţi să afirme dacă un număr de participanţi formează sau nu un eşantion reprezentativ.
După ei e simplu: eşantionul ăsta se calculează doar ca un anumit procent dintre cei care fac parte din categoria studiată. Mai mult, procentul ar fi mereu aceşaşi, indiferent de orice altceva.
Din categoria “cunoscătorilor” face parte şi Gabriela Vrânceanu Firea, care a afirmat foarte sigură pe ea în emisiunea de aseară că un studiu nu a fost făcut pe un eşantion reprezentativ, fiind vorba doar de aprox 600 de respondenţi, iar la nivelul României eşantion reprezentativ ar însemna “minim 1700″.
Nou-devenita analistă pe afaceri, politică şi alte domenii ar trebui să ştie că un eşantion format dintr-un număr apropiat de 1000 de persoane este reprezentativ, în cele mai multe cazuri, pt orice grup.
subscriu la ce spui.
exista doua formule in statistica foarte simple prin care se determina marimea esantionului reprezentativ. le-as scrie aici insa nu se intelege
depinde foarte mult de populatia totala supusa cercetarii (cat de mare este ea). aceste doua formule se gasesc in orice manual serios de statistica.